povestiri‎ > ‎

O scrisoare de la Constantin Ceraceanu

posted Jul 12, 2011, 3:39 AM by Reteaua Impreuna
Constantin Ceraceanu(beneficiar)
Centrul de Ingrijire si Asistenta Zatreni, Valcea

- 2004-Nov-9 -
povestiri

In perioada 1992 -1997 am fost institutionalizat la Centrul de Recuperare Reabilitare Maciuca, apoi la Plausesti, Maglasi, judetul Valcea, dupa care am stat acasa pana la moartea mamei. Din luna septembrie a anului 2002, sunt internat in Centrul de Ingrijire si Asistenta Zatreni, judetul Valcea. Aici s-au desfasurat multe activitati culturale, s-au organizat excursii prin diferite localitati, la care au participat persoanele aflate in ingrijire, iar salariatii centrului manifesta multa intelegere fata de activitatile de creatie ale beneficiarilor.

“O, drum si ape, nor si dor ,
ce voi fi , cand m-oi intoarce
la obarsie, la izvor ?
Fi-voi dor atuncea? Fi-voi nor?”

“Cantecul obarsiei”
Lucian Blaga
Izolat de lume, strain de orice vanitate in plan social complet anonim intr-un peisaj cultural bine identificat si tot atat de bine controlat ideologic, surd la orice doctrina si imun la presiunea modelelor, el s-a scufundat, pana in pragul uitarii, intr-o lume paralela, unde zac de mai multa vreme artistii fara noroc.

Ma numesc Ceraceanu Constantin, nascut la data de 29 octombrie 1940, in Dragasani, judetul Valcea si am domiciliat in Ramnicu Valcea. Am fost elev la Liceul Nicolae Balcescu, dupa care m-am hotarat sa dau admitere tot in cadrul acestui liceu. In timpul liceului, am obtinut note bune la invatatura, iar bacalaureatul l-am obtinut tot cu o medie mare .

Dupa absolvire, tatal meu, care era pictor de firme m-a luat ca ucenic la Pictura de Firme, pe care am invatat-o foarte bine. Am lucrat timp de un an si jumatate dupa care am decis sa ma angajez la Combinatul de Prelucrare a Lemnului Rm. Valcea, ca muncitor. In timpul liber pictam in acuarela iar mai tarziu am inceput sa pictez in ulei lucrari mici. In anul 1959, m-am hotarat sa dau admitere la Institutul Nicolae Grigorescu din Bucuresti. Nu am reusit sa intru de prima data. Subiectele au fost destul de grele. La proba artistica, care era eliminatorie, am avut de desenat un gips care era o sculptura a lui Moise, un portret in carbune ce reprezenta un model al Institutului si o natura moarta.

In anul 1960, dorinta s-a indeplinit am reusit. Primii doi ani de facultate m-am descurcat bine, pana in anul III, cand in viata mea a intervenit o cotitura care mi-a distrus personalitatea- m-am imbolnavit grav in urma unei deceptii in dragoste.

O verisoara de-a mea casatorita in Italia mi-a trimis un medicament strain cu ajutorul caruia am reusit sa ma insanatosesc si sa-mi termin Facultatea. Am luat licenta in anul 1966.
Am reusit sa obtin repartitie la Scoala Generala nr.4 Rm. Valcea, pe postul de profesor de desen pana in anul 1992, cand am fost pensionat pe caz de boala cu diagnosticul de “schizofrenie paranoida” .

In perioada 1992 -1997 am fost institutionalizat la Centrul de Recuperare Reabilitare Maciuca, apoi la Plausesti, Maglasi, judetul Valcea, dupa care am stat acasa pana la moartea mamei. Din luna septembrie a anului 2002, sunt internat in Centrul de Ingrijire si Asistenta Zatreni, judetul Valcea. Aici s-au desfasurat multe activitati culturale, s-au organizat excursii prin diferite localitati, la care au participat persoanele aflate in ingrijire, iar salariatii centrului manifesta multa intelegere fata de activitatile de creatie ale beneficiarilor.

Am inceput sa pictez din nou tablouri in ulei cu diferite aspecte din camera si diverse peisaje din comuna Zatreni, judetul Valcea. Timpul trece mai usor si ma simt mai indeplinit. Gandurile, aspiratiile si sperantele se regasesc in puritatea florilor pe care mi-ar placea sa le insufleteasca.

La Centrul din Zatreni, conditiile de viata sunt acceptabile si ceea ce este mai important pentru mine este ca pot sa pictez, dar tare as vrea sa pot sa merg si sa stau acasa. Pentru aceasta am nevoie insa, de o persoana cu suflet care sa ma ajute si sa ma inteleaga.

Comments