metode de lucru

Terapia Sherborne metodă psihopedagogică in reeducarea şi reabilitarea copiilor cu CES, la Centrul Şcolar Pentru Educaţie Incluzivă Nr1. Oradea

posted Jul 12, 2011, 12:58 AM by Reteaua Impreuna   [ updated Jul 12, 2011, 12:59 AM ]

Indrie Mariana, prof.psihopedagog Centru Şcolar Pentru Educaţie Incluzivă Nr.1, Oradea, Bihor
- 2010-Jun-6 -
metode de lucru

Contează nu felul in care te mişti, ci intenţia de a te mişca- Veronica Sherborne

Terapia Sherborne inseamnă experienţă şi nu exerciţiu, deoarece latura fizică se combină cu cea psihică. Astfel, experienţele depăşesc stadiul de simplă mişcare, ele devenind mişcări de joc, implicand mai mult decat o latură pur fizică.

Două dintre nevoile fundamentale ale copilului sunt, in opinia Veronicăi Sherborne, să se simtă bine in propriul corp şi să poată realiza o relaţie cu ceilalţi, iar aceste nevoi pot fi satisfăcute prin invăţarea eficientă şi adecvată a unor mişcări.

Terapia Sherborne are la bază cateva premise şi anume:

  • Copilul este privit ca un intreg şi nu prin prisma unor abilităţi/dizabilităţi;
  • Experienţele de mişcare sunt fundamentale pentru dezvoltarea oricărui copil şi sunt cu atat mai importante pentru copilul cu nevoi speciale, care de multe ori are dificultăţi de relaţionare chiar cu propriul corp, nu doar cu ceilalţi indivizi;
  • Copilul trebuie ajutat să se focalizeze pe aceste experienţe. La inceput indrumat şi chiar atrăgandu-I-se atenţia, el devine, in timp, conştient de ceea ce se intamplă cu şi in corpul său. Devine astfel conştient de propria sa persoană şi porneşte incet la explorarea mediului şi la experimentarea de noi situaţii;
  • Copilul are nevoie să ajungă la o incredere de bază- iar acest lucru se obţine atunci cand copilul este tratat cu respect şi cand ajunge să aibă incredere in ceilalţi, respectiv in partenerul său. Drept urmare, el va caştiga incredere in sine;
  • Socializarea este un drept fundamental al fiecăruia. Prin experienţele de mişcare, copilul intră intr-o comunicare cel puţin non-verbală. Toate acestea dezvoltă in copil competenţe.

Multe din activităţile utilizate in terapia Sherborne sunt prezente in relaţionarea cotidiană cu copilul-se fac fără scop in jocurile părinte-copil, educator-copil-şi de aceea ele nu sunt noi pentru copil. Prin urmare, activităţile Sherborne sunt realizate prin intermediul unei relaţii ludice, stabilită ?ntre o persoană aflată ?ntr-un stadiu de dezvoltare superior celui al copilului.

Obiectivul principal al terapie Sherborne este stabilirea şi dezvoltarea relaţiilor.

Scopurile experienţelor de relaţionare sunt variate:

  • Caştigarea increderii in sine şi in ceilalţi- această incredere se construieşte incet, pe modul in care copilul simte că este sprijinit, la inceput fizic. Calitatea interacţiunii dintre cel care oferă sprijin şi copil are un efect puternic asupra dezvoltării acestuia din urmă;
  • Achiziţiile corporale - aici vorbim mai ales de schema corporală şi de imaginea corporală. Copilul devine conştient de corpul său in relaţie cu corpul partenerului. El conştientizează de asemenea faptul că părţile corpului sunt interconectate şi funcţionează ca un intreg;
  • Caştigarea securităţii fizice şi emoţionale - copilul descoperă că poate avea incredere in partener in ceea ce priveşte sprijinul fizic, iar de la increderea fizică, treptat, prin intermediul confortului, ajunge şi la cea emoţională;
  • Stabilirea şi realizarea comunicării - de la lipsa comunicării se poate ajunge la un anumit nivel de comunicare non-verbală, prin mişcări impărtăşite. Se pot invăţa noţiuni precum urcă-te, inchide ochii, deschide ochii, incet, uşor sau noţiuni de orientare spaţială ca sus, jos, in faţă, in spate, sub, pe. Un aspect important al comunicării este contactul vizual, realizarea şi menţinerea lui, iar terapia Sherborne are exerciţii special concepute in acest scop.

CE INVAŢĂ COPIII PRIN TERAPIA SHERBORNE?

. Conştientizarea corpului şi organizarea mişcărilor;

. Delimitarea unui anumit spaţiu al mişcării-orientare spaţială;

. Delimitarea temporală a mişcării- orientare temporală;

. Rezolvarea unor dificultăţi/depăşirea unor obstacole ?n realizarea unor mişcări;

. Realizarea unor mişcări expresive, prin care ?şi comunică nevoile;

. Perseverenţă, rapiditate, putere, flexibilitate, mobilitate

FOARTE IMPORTANT!!!!! Copilul invaţă că este CINEVA in acel grup (aspectul social). De aici decurg beneficiile sociale ale terapiei: responsabilitate (mişcările fiind făcute impreună, copilul este şi el responsabilizat, motivat), colaborare, creativitate, respect, răbdare (există mişcări in care trebuie să-şi aştepte randul). De aceea este nevoie şi de prezenţa adultului, care, deşi aparent este pe o minte cu copiii, supreveghează cu ochi critic desfăşurarea şedinţei.

Terapia ocupationala in stimularea exprimarii

posted Jul 12, 2011, 12:43 AM by Reteaua Impreuna

Roiban Smaranda, psiholog , CIA Oravita, Caras-Severin
- 2009-May-15 -
metode de lucru

Eticheta sociala a retardului mental este stigmatizanta pentru indivizii cu aceasta problema. Ei sunt evitati si accesul la diferitele aspecte ale vietii sociale le este limitat. Retardul mental se caracterizeaza prin cateva niveluri de deteriorare mentala, printr-o functionare intelectuala sub medie, care debuteaza inainte de 18 ani si care este insotita de existenta unor deficite in comportamentul adaptativ.

In aparitia si dezvoltarea retardului mintal, rolul cel mai nociv il au carentele afective si educative, care printr-o interventie de lunga durata, in special in primii ani de viata, reusesc sa produca traume asupra psihicului. Mecanismele de actiune ale acestor factori constau in lipsa stimularii si activarii structurilor morfofunctionale ale sistemului nervos, care trec prin primii ani de viata prin stadii rapide de dezvoltare si diferentiere.

Acolo unde alte metode dau gres, in recuperarea persoanelor cu handicap mental, terapia ocupationala pare sa fie eficienta. Obiectivele terapiei ocupationale sunt dezvoltarea, refacerea si mentinerea abilitatilor necesare desfasurarii activitatilor zilnice in societate.

Caracteristica esentiala a terapiei ocupationale este implicarea activa a individului in procesul terapeutic. Rezultatele terapiei sunt diverse, centrate pe individ si masurabile in termenii participarii sau satisfactiei derivate din participare.

Exista totusi unele probleme care, intervenind in buna desfasurare a terapiei ocupationale, ii diminueaza succesul. Una dintre aceste probleme este alexitimia. Aceasta poate fi, in functie de caz, aspect situational sau trasatura de comportament.

Alexitimia poate fi definita ca un deficit atat in prelucrarea cognitiva a emotiilor, in sistemul de reglare si control emotional cat si in exprimarea emotiilor. Alexitimia poate surveni in urma unor leziuni sau traumatisme cranio-cerebrale, in debilitatea mentala si in urma unor probleme de atasament infantil.

Centrul de Ingrijire si Asistenta- Oravita are ca obiective principale dezvoltarea personala, socializarea si independenta beneficiarilor internati aici. Una dintre metodele preferate este, desigur, terapia ocupationala. Astfel ca exista in centru, un numar de ateliere special amenajate in acest scop.

Principalele activitati de recuperare se desfasoara in cadrul artizanatului si in cadrul atelierelor de croitorie si bucatarie. Se lucreaza cu grupe de beneficiari care participa cu placere si mult interes la aceste activitati. Am putut constata adevarate progrese in comportamentul tinerilor implicati in programul de terapie ocupationala. Astfel ca cei cu probleme motrice au capatat o mai buna mobilitate, s-au adaptat foarte bine la conditiile invaliditatii lor, conpensand-o si invatand sa-si foloseasca alte parti ale corpului. Cei cu probleme la nivel mental au invatat sa faca fata unor situatii, sa ia singuri decizii si sa le asume responsabil.

Problemele pe care le intampinam in recuperarea tinerilor din institutia noastra sunt, in special, cele la nivel emotional. In fata unui esec tinerii dau repede inapoi. Apar reactii de aparare de genul descarcarilor nervoase ce pot fi integrate in tabloul manifestarilor alexitimiei. De aici deriva frica de esec si nevoia pentru recompensa imediata. Legat de problema retardului, deseori intervine uitarea si dificultatea de concentrare a atentiei. Un alt aspect important este evitarea monotoniei si gasirea de noi metode de stimulare.

Cert este ca acesti tineri sunt cu probleme (psihice sau fizice). Scopul nostru nu este sa vindecam aceste probleme ci sa-i invatam sa traiasca alaturi de ele in cel mai eficient mod.

Contact CIA Oravita:
T/F: 0255 572 074

Psihodrama ca metoda de lucru cu grupuri de parinti si copii (II), Centrul de Psihologie de Actiune si Psihoterapie, Bucuresti

posted Jul 12, 2011, 12:42 AM by Reteaua Impreuna

Hetel Catalina
- 2008-Dec-10 -
metode de lucru

In primul rand activitatile de incalzire unde membrii grupului se cunosc intre ei, se obisnuiesc unul cu altul si cu conditiile de lucru in grup. Prin joc si corporalitate, prin interactiunea fizica si verbala a membrilor, se urmareste cresterea increderii si scaderea anxietatii. Se urmareste ca membrii grupului sa se cunoasca, sa se accepte si sa accepte cadrul in care se lucreaza si momentul specific al lucrului. Intre membrii grupului se dezvolta sentimente de incredere, siguranta, autodezvaluire. Se urmaresc starile psihice cu care fiecare membru al grupului vine si relatiile care apar (simpatie, atractie, antipatie, indiferenta). Corporalitatea si corporalizarea urmaresc cresterea si imbunatatirea imaginii de sine, existand o stransa legatura intre relatia cu propriul corp si stima de sine.

Membrii grupului, adulti sau copii sunt pusi sa `faca ceva singuri sau impreuna`. Accentul este pus pe `a face` si nu pe `a spune`. Datorita faptului ca nu se emit judecati de valoare sau aprecieri de tip bine rau, o cerinta de tipul `construieste un loc in care sa te simti bine si adu cu tine persoanele pe care tu le doresti alaturi`, a fost o sursa de creativitate pentru toti membrii grupului care au putut sa treaca dincolo de barierele realitatii, dar si o modalitate de a exprima relatiile reale, neatinse de ceea ce `trebuie`, intre copil si cei dragi lui. H.(9 ani) a adus in locul lui ideal si niste prieteni, pe care parintii ii credeau `copii rai` si ii interziceau lui H sa se joace cu ei de teama ca l-ar putea rani sau ca l-ar face sa sufere.

Alte activitati sunt cele intermediare care presupun o `intoarcere spre sine`, spre propriile probleme, relatii. Se urmareste identificarea problemelor care `framanta grupul`. Sunt folosite diverse metode:

-jocul de rol care presupune plasarea persoanei intr-un alt rol (personaj de poveste, mama, tata, ruda etc) si actiunea acesteia din prisma acestui rol. Jocul de rol presupune pe de o parte `a fi in locul celuilalt` si a putea sa privesti situatia prin ochii acestuia, iar pe de alta parte `a fi plasat in situatii noi` pentru a putea intelege situatii diferite. De exemplu, copilul poate deveni parinte si invers, pentru a intelege anumite probleme aparute. Cand M. a jucat rolul fiului sau de 12 ani care trebuia sa plece la scoala, a recunoscut ca `mama ma crede un copil mic si neajutorat si pentru ca sunt bolnav, vrea sa faca totul in locul meu. As vrea sa incerc sa fac singur anumite lucruri, cum ar fi alesul hainelor sau facutul ghiozdanului, dar mi-e teama ca o voi supara daca nu le fac bine.`

-interviul multiplu, in care toti membrii grupului joaca pe rand acelasi rol. Scopul este identificarea matricilor de gandire ale persoanei, problemele, modul in care aceasta se raporteaza la realitate. Atat copiii cat si adultii pot sa fie pe rand personaje de poveste sau din realitate si sa actioneze sau sa raspunda la intrebari din acest rol

-inversiunea de rol (joci rolul unei persoane cunoscute, incercand sa patrunzi motivatiile si sentimentele acesteia)

-oglinda (dupa ce ai jucat un rol, altcineva reia ceea ce ai facut tu, avand astfel ocazia sa vezi si sa analizezi din exterior ceea ce s-a intamplat cu tine)

-dublul (altcineva pune in cuvinte ceea ce simti si gandesti, cuvinte pe care tu nu le-ai spus)

-sociometria este metoda de analiza a matricei grupului, a pozitiei fiecarui membru in grup, a legaturilor si afinitatilor create intre membrii grupului. Asemanator acestor pozitii in grup se structureaza si pozitia persoanei in alte grupuri sociale, fapt care poate identifica anumite probleme sau poate pune persoana intr-o lumina noua, pozitiva.

E. (11 ani) credea despre sine ca datorita bolii sale nu poate fi acceptata intr-un grup si ca ceilalti cred despre sine ca este `altfel`. In realitate, mesajele primite de la ceilalti copii au evidentiat faptul ca problemele de sanatate si hadicapul fizic al lui E. nu erau evidentiate in grup, ca era acceptata de catre aproape toti membrii grupului si ca era considerata `inteligenta`, cea care a citit cel mai mult si care putea da informatii si sfaturi.

In urma jocurilor intermediare, se ajunge la crearea unei anumite stari in care se poate lucra cu un protagonist, suficient incalzit si disponibil de a juca o scena reala din viata sa. Protagonistul, este o interventie terapeutica focalizata pe unul dintre membrii grupului, care va `juca` o scena din viata sa, condusa de regizorul terapeut, ceilalti membrii ai grupului avand rolul de alter-ego (personaj din scena) sau de auditor participant. Pe o scena improvizata in fata auditoriului, se va fixa locul si timpul scenei, iar cu ajutorul settingului (obiecte) si a celorlalti membrii ai grupului care vor juca celelalte roluri din scena, protagonistul va retrai concret, intr-un cadru securizat si sub conducerea unui regizor profesionist, un moment semnificativ din viata sa. Scopul scenei este de a se produce o `reasezare` a lucrurilor, a sentimentelor, o intelegere, o iluminare, in favoarea protagonistului si in scopul unei mai bune adaptari si intelegeri a situatiei.

De exemplu, putem lua o scena in care V. (16 ani), a aflat ca are o boala grava, care va necesita un tratament costisitor si de lunga durata. Scena se petrece in cabinetul doctorului, alaturi de V si de doctor fiind si parintii sai aflati in divort. Asistam la dezvaluirea sentimentelor celor implicati in scena, la faptul ca V. nu constientizeaza gravitatea situatiei, dar isi face griji pentru suferinta si framantarile mamei si pentru faptul ca va fi nevoit sa renunte la baschetul de performanta. Vazuti prin ochii lui V., mama se simte neajutorata si singura, iar tata se simte vinovat pentru cele intamplate. In finalul scenei, V. ajunge sa nu mai considere renuntarea la sportul de performanta ca o mare tragedie, sa gaseasca surse alternative de satisfactie (se gandeste ca i-ar placea sa devina medic). In acelasi timp, afirma ca ii este mila de mama sa si ca nu isi acuza tatal pentru ca a divortat de mama sa. Practic s-a produs o asezare a sentimentelor si o coerenta a gandurilor si a actiunilor.

Cele trei grupuri pentru mame si copii si-au dovedit eficienta de-a lungul timpului. Aducand oamenii impreuna, copii cu probleme de sanatate alaturi de copii sanatosi, parinti si copii, mame de copii bolnavi alaturi de mame de copii sanatosi, am descoperit eficienta exprimarii sentimentelor, a impartasirii, a comunicarii interumane, dincolo de carti, de medici, de sfaturi si de reguli.

Contact:
Mobil: 0723 248 727
Email: catalinahetel@yahoo.com

Terapia Creativa in Olanda

posted Jul 12, 2011, 12:41 AM by Reteaua Impreuna

Stefan Dikker, Elly Buurman
Studenti la Christelijke Hogeschool, Olanda

- 2005-Nov-10 -
metode de lucru

Prin acest articol, dorim sa prezentam felul in care se realizeaza terapia creativa in Olanda. Noi suntem Stefan Dikker si Elly Buurman, studenti in anul 3, sectia Terapie Creativa in cadrul Universitatii CHN din Leeuwarden, Olanda.

Organizatia noastra de plasament, Fundatia de Sprijin Comunitar din Bacau, ne-a rugat sa scriem un articol pentru reteaua “Impreuna”. Consideram ca acest tip de publicatie, prin care sa impartasesti informatii pentru membrii retelei care lucreaza in domeniul de ingrijire, si unde beneficiarii isi pot scrie si raspunde unii altora, este binevenita.

Prin acest articol, dorim sa prezentam felul in care se realizeaza terapia creativa in Olanda. Noi suntem Stefan Dikker si Elly Buurman, studenti in anul 3, sectia Terapie Creativa in cadrul Universitatii CHN din Leeuwarden, Olanda. Terapia Creativa este o sectie de patru ani, nivel de invatamant superior. In prezent, ne aflam in Romania pentru a derula practica din anul 3. Aici lucram cu copiii cu nevoi speciale din cadrul Centrului Rezidential Ghiocelul din Bacau.

Terapia creativa isi are inceputurile in cateva zone de lucru din domeniul ingrijirii si suportului. In anii ‘20 si ‘30 se folosea ajutorul muzicienilor si artistilor in tratarea clientilor si pacientilor. La inceput, expresii din arta se foloseau in diagnosticul psihiatric. Mai tarziu, elementele terapeutice au fost recunoscute si generalizate. Metoda si sistemul axate pe tratament au fost dezvoltate in anii ‘50. Treptat s-au constituit specializarile. Mai intai terapia prin teatru, arta si muzica, mai apoi terapia prin dans.

Nivelul crescut de profesionalizare a impus o pregatire specifica, la nivel universitar si initierea unei organizatii pentru terapeutii care utilizeaza terapia creativa.

Inainte de inceperea studiilor de Terapie Creativa, se alege un mediu de lucru. Noi am ales mediul Artei. Celelalte medium-uri sunt: drama, muzica si dansul/ miscarea.

Impresii despre Terapia Creativa (CT) din Olanda

Terapia Creativa este o forma recomandata de tratament pentru beneficiarii cu dizabilitati psihice sau/si handicap. Inainte de inceperea tratamentului, trebuie sa se cunoasca mai intâi diagnosticul si problemele legate de caz. Cunoscand problemele, se pot evalua efectele tratamentului, ce anume face ca tratamentul sa fie cât mai eficient.Terapeutul cerceteaza daca este indicata Terapia Creativa, daca are o valoare suplimentara fata de celelalte forme de terapie, si daca aceasta conduce la rezultate mai bune si mai rapide. Exista mai multe criterii care trebuie explorate inaintea initierii oricarei forme de terapie.

Terapeutul creativ trateaza beneficiarul folosind ‘mediul’ propriu. In terapia creativa, se incearca initierea unui proces de schimbare care se axeaza pe influentarea problematicii beneficiarului. Mediul este un instrument. Terapeutul incepe, ghideaza si incheie procesul folosind observatiile, interventiile si metodele terapeutice.

Beneficiarul experimenteaza mult despre el insusi prin “folosirea” mediului, prin observarea rezultatelor (produselor) si pe cat posibil prin reflectarea sentimentelor uneori foarte bine ascunse in interior.

Terapia Creativa (terapie non-verbala) poate fi foarte folositoare atunci cand se lucreaza cu beneficiari care nu sunt capabili sa se exprime verbal, de exemplu in lucrul cu copiii. Poate fi folositoare pentru beneficiarii care nu-si gasesc cuvintele sa exprime experientele proprii sau pentru beneficiarii care intampina dificultati in stabilirea contactului cu propriile experiente.

Cand beneficiarul lucreaza in mediu, este obligat sa faca ceva, sa treaca la actiune. Intregul corp este implicat, nu doar cuvintele. Cand se lucreaza astfel, emotiile ascunse pot fi mai usor percepute.

In terapia creativa, se foloseste triunghiul terapeutic, numit de asemenea modelul ‘triadei’.

Acesta arata astfel:

In timpul terapiei, se urmareste fiecare axa de legatura. De exemplu: axa beneficiar - terapeut si terapeut - beneficiar. Se observa felul in care beneficiarul reactioneaza fata de terapeut si invers. Intotdeauna se lucreaza in ambele sensuri.

Cum reactioneaza beneficiarul fata de terapeut? Care este relatia dintre cei doi? Beneficiarul proiecteaza anumite lucruri asupra terapeutului? Ce legatura are comportamentul beneficiarului cu terapeutul? Este el constient de aceste sentimente/ senzatii? Poseda terapeutul cunoasterea de sine, poate sa se proiecteze pe el insusi asupra lucrurilor pe care le realizeaza? Acestea sunt doar câteva lucruri care trebuie luate in considerare.

Ca terapeut, esti in relatie cu mediul si trebuie sa fii constient de acest lucru. De exemplu, daca nu- ti place sa folosesti dactilopictura, este foarte probabil ca nu vei aplica tehnica in lucrul cu beneficiarul. Dar este posibil ca in cadrul tratamentului aceasta tehnica sa fie buna pentru client.

Ca terapeut, este necesar sa fii constient de mediul propriu, de psihopatologie si altele. In terapia de grup, exista o axa suplimentara: beneficiar- membrii grupului, respectiv influenta beneficiarului asupra altor membri ai grupului si invers.

Rezolvarea problemelor este unul dintre obiectivele tratamentului. Terapia Creativa diminueaza problemele, le face mai usor de suportat. Dezvoltarea abilitatilor beneficiarului poate reprezenta un obiectiv de tratament.

Cateva domenii in care actioneaza terapeutul creativ:
• probleme de identitate,
• probleme psihiatrice
• probleme de acceptare/asimilare
• probleme de relationare
• probleme privind izolarea/singuratatea
• probleme psihosomatice
• tulburari de comportament

Terapeutul creativ lucreaza individual cu beneficiarul sau cu grupuri de beneficiari.

Una dintre principalele sarcini ale terapeutului o reprezinta contactul direct in mediu, observarea beneficiarului si tratarea acestuia prin intermediul activitatilor in mediu. Terapeutul creativ lucreaza si cu alte discipline si contribuie la dezvoltarea profesiei.

Terapeutul Creativ poate lucra in urmatoarele domenii:
• asistenta medicala in probleme mentale
• asistenta medicala generala
• educatie speciala
• asistenta tineretului
• servicii pentru persoane in varsta
• revalidare
• asistenta toxicomanilor
• domenii specifice de lucru (de ex.: asistenta persoanelor care cer azil si a refugiatilor),
• propria afacere

Desi succint, prin acest articol am urmarit sa redam o idee despre felul in care se realizeaza Terapia Creativa in Olanda.

Contact: email: stefandikker@yahoo.com

Makaton - semne si simboluri usor de inteles

posted Jul 12, 2011, 12:39 AM by Reteaua Impreuna

Magda Pata - Mentor scolar si playworker
Scoala primara St. Mark’s, Brighton, U.K.

- 2005-Nov-1 -
metode de lucru

Cei ce folosesc Makaton sunt incurajati sa comunice folosind semnele, apoi gradual, in timp ce se face legatura dintre cuvant si semn, semnele sunt inlocuite de vorbire. Copiii si personalul invata, inteleg si folosesc limbajul Makaton, indiferent de nivelul de abilitate fizica si/sau mintala. Iar rezultatele sunt spectaculoase: ii ajuta pe copii sa comunice, sa se exprime si sa ii inteleaga pe ceilalti. Exista deja o versiune in romana a limbajului si as vrea sa aud ca cineva in România o foloseste sau ca vrea sa invete Makaton.

Makaton este un program lingvistic unic, care ofera o abordare structurata, multi-modala, a predarii abilitatilor de comunicare, limbaj si literatura pentru persoanele cu dificultati de comunicare si de invatare. (sursa: www.makaton.org)

Makaton este un program de comunicare recunoscut international si folosit in peste 40 de tari de catre copii si adulti cu dificultati de comunicare si de invatare, si de fiecare persoana care face parte din viata lor: familia, personalul de ingrijire, prieteni si profesionisti ca educatori, logopezi, asistenti sociali, playwork-eri, profesori universitari, instructori, asistente medicale si psihiatrii.

Cei ce folosesc Makaton sunt incurajati sa comunice folosind semnele, apoi gradual, in timp ce se face legatura dintre cuvant si semn, semnele sunt inlocuite de vorbire. Semnele sunt preluate si simplificate din Limbajul prin Semne Britanic.

Simbolurile Makaton vin in sprijinul cuvântului scris, asa cum semnele sprijina vorbirea. Copiii si adultii care nu pot citi, pot accesa povesti, instructiuni pentru diverse sarcini, programe de activitati, orare, liste de cumparaturi, scrisori si mesaje, toate scrise cu simboluri. Simbolurile sunt imagini simple, alb-negru, usor de inteles.

Am inceput sa folosesc limbajul Makaton lucrand ca mentor scolar la Scoala Primara St. Mark’s din Brighton, Marea Britanie, iar mai apoi ca playworker la clubul de dupa scoala. Extratime@Hillside, pentru copii cu dizabilitati fizice si mintale medii, severe si profunde. In ambele medii, copiii si personalul invata, inteleg si folosesc limbajul Makaton, indiferent de nivelul de abilitate fizica si/sau mintala. Iar rezultatele sunt spectaculoase: ii ajuta pe copii sa comunice, sa se exprime si sa ii inteleaga pe ceilalti.

Am invatat foarte multe semne Makaton de la Rosie, Chris si Dan.

Rosie are 9 ani, invata la Scoala Pentru Copii cu Nevoi Speciale Hillside, si frecventeaza clubul Extratime@Hillside. Rosie este in scaun rulant, isi controleaza cu mare greutate miscarile mainilor si capului, cauzate de paralizia spastica severa, dar poate spune prin semne ‘buna’, ‘la revedere’, ‘acasa’, ‘toaleta’ cand trebuie schimbat scutecul, alege culori pentru pictura, alege activitati cu ajutorul simbolurilor Makaton, miscand capul mult la dreapta cand este ‘da’, stramba din nas cand este ‘nu’.

Dan are 13 ani si este coleg de scoala si club cu Rosie. Dan are dificultati de vorbire severe, dar nu de auz, dispraxie severa, dificultati mintale, emotionale si de comportament. Dan a inceput sa invete Makaton acum 4 ani, cand limbajul a fost introdus in scoala, iar acum comunica in propozitii lungi folosind semnele Makaton, citeste povesti simple scrise in simboluri Makaton, scrie la calculator folosind simbolurile, comanda la restaurant, citeste liste de cumparaturi.

Chris a inceput scoala primara la St. Mark’s la 4 ani si jumatate, iar abilitatile lui erau cele ale unui copil de un an si jumatate: hiperactivitate crescuta, concentrare pe activitate de maxim 5 minute, dificultati emotionale si de comportament, vocabular de baza greu de inteles, comunica prin cuvinte simple, nelegate intre ele, multe semne si tipete.

Timp de un an a urmat un program special de invatare si logopedie, bazat foarte mult pe semnele si simbolurile Makaton. Acum, la 5 ani si jumatate, abilitatile lui sunt cele ale unui copil de 3 ani, foloseste cuvinte in propozitii, se face usor inteles, intelege si foloseste semnele Makaton, care il ajuta sa se concentreze pe ceea ce i se comunica si isi centreaza hiperactivitatea pe folosirea semnelor.

De asemenea am intalnit multi copii cu autism, sindrom Down, dizabilitati fizice si mintale severe si profunde, care folosesc Makaton acasa, la scoala, in cluburi si in case de resedinta.

Semnele Makaton sunt usor de invatat si folosit. De exemplu, pentru ‘pahar cu apa’, ‘ceva de baut’, ‘vrei sa bei’, ‘a bea’ mimezi ca duci un pahar la gura. Iar pentru toaleta, mai discret, duci doua degete deasupra inimii si tragi o linie diagonala.

Sper ca si voi sa invatati si sa folositi Makaton cu familiile si beneficiarii vostri. Exista deja o versiune in romana a limbajului si as vrea sa aud ca cineva in România o foloseste sau ca vrea sa invete Makaton. Programul de training are patru parti si vine cu carti, casete video si DVD, program de scriere pe calculator.

Pentru mai multe informatii puteti vizita www.makaton.org sau ma puteti contacta la adresa de email.

Contact: email: magda_patza@yahoo.com

Percutia corpului

posted Jul 12, 2011, 12:38 AM by Reteaua Impreuna

Extras din manualul de activitati fundamentale publicat in U.K. de catre Kate Baxter.
- 2005-Nov-1 -
metode de lucru

Sunetul si miscarea sunt inseparabile si formeaza baza oricarei forme de comunicare. Corpul nostru poate emite o paleta atractiva de sunete; cu vocea vorbim si cantam, dar mai ales putem folosi limba si buzele pentru a produce o gama “colorata” de zgomote.

*Aceste jocuri ajuta atat copiii, cat si adultii cu dizabilitati mentale severe, sa se concentreze si sa- si constientizeze propriul corp. De asemenea, ei devin atenti la sunetele pe care le emit si invata sa se simta bine cu ele.


Sunetul si miscarea sunt inseparabile si formeaza baza oricarei forme de comunicare. Corpul nostru poate emite o paleta atractiva de sunete; cu vocea vorbim si cantam, dar mai ales putem folosi limba si buzele pentru a produce o gama “colorata” de zgomote.

Activitati care folosesc sunetele corpului

Imita liderul


Liderul jocului produce diverse sunete cu ajutorul corpului si invita pe toti cei care participa la activitate sa-i se alature. Se asteapta ceva timp ca fiecare sa “prinda” jocul.

Aceasta secventa incepe cu folosirea mainilor si se termina cu folosirea picioarelor – dar puteti crea propria combinatie, adaugând astfel schimbari de viteza si o varietate de culoare.

Batem din palme vertical
Batem usor degetele intre ele
Batem cu degetele peste incheieturi
Batem din palme cum dorim.
Lovim pumnii unul de altul vertical
Pocnim usor din degete
Lovim pumnii unul de altul orizontal
Frecam unghiile celor doua maini intre ele
Apucam o suvita de par cu mana si dam cu degetele pe ea (ca si cum am canta la o vioara).
Ne batem usor pe varful capului
Frecam unghiile de dinti
Ne plesnim usor peste obraji
“Lovim” usor cu palmele peste piept
Ne plesnim peste genunchi
“Lovim” usor peste coapse
Ne plesnim usor peste genunchi
Batem ritmul cu piciorul
Marsaluim!


Ocazional faceti cate o pauza, pregatindu-va sa ascultati si sa priviti in continuare cu mai multa atentie. La sfarsitul unui exercitiu complet, executati o bataie din picior si scoateti un tipat puternic, având palma pusa peste gura. Acest lucru este distractiv si face trecerea dintre zona de sunet a corpului si cea a vocii.

Sentimentul de siguranta in timpul acestor activitati participative, incurajeaza ascultarea atenta si concentrarea- bazele oricarei forme de comunicare. Lasati grupul sa invete despre structura fizica a corpului si sa descopere ca batutul din palme este doar un sunet dintr-o gama foarte diversa de sunete pe care le poate emite corpul.

Dupa ce ati explorat aceste sunete puteti sa va jucati cu ele, transmitandu-le in cerc:

• Stati in picioare sau in pozitia sezut, in cerc.
• Liderul alege o persoana care sa inceapa activitatea. De exemplu pe Maria…
• Maria alege un anumit sunet produs de corp (de ex. dintre cele prezentate), il executa, apoi “paseaza“ sunetul la persoana care se afla in imediata apropiere, Ionut. Maria nu mai executa sunetul. Accentuati felul in care este trecut sunetul de la o persoana la alta, printr-o miscare aparte a corpului, care sa evidentieze aceasta actiune.
• Ionut paseaza sunetul emis de el persoanei care se afla in imediata apropiere, si asa mai departe, in cadrul cercului. Incercati sa faceti ca actiunea intr-o sesiune sa fie continua.
• Cand sunetul ajunge inapoi la Maria, lider-ul grupului alege alt membru din cerc care sa initieze jocul din nou.

Acest lucru poate fi facut prin gesturi (pasand conducerea jocului de la o persoana la alta in cadrul cercului), prin contact (atingere usoara a umerilor persoanei respective) sau prin pronuntarea numelui persoanei respective (strigand persoana pe nume sau cantand numele persoanei respective).

Contact: email: muzikate@amserve.net

Terapii sau activitati pentru persoanele cu dizabilitati

posted Jul 12, 2011, 12:34 AM by Reteaua Impreuna

Mary Turner - Lucrator prin Arte
“Action Space Mobile”, U.K.

- 2005-Nov-1 -
metode de lucru

Multe persoane din Romania prefera sa foloseasca cuvantul "Terapie" si as vrea ca aceste persoane sa se intrebe daca aceasta preferinta se datoreaza unei atitudini culturale pe care o au fata de dizabilitate. Dizabilitatea multor persoane este amplificata de atitudinea pe care societatea o afiseaza fata de ei, lipsa de respect si de oportunitati, si ceea ce este mai rau, de un anume drept de patronaj si mila din partea celor bine intentionati. Dizabilitatea multor persoane este amplificata de atitudinea pe care societatea o afiseaza fata de ei, lipsa de respect si de oportunitati, si ceea ce este mai rau, de un anume drept de patronaj si mila din partea celor bine intentionati.

S-a discutat indelung despre termenii in care am putea descrie activitatea pe care o desfasuram cu persoanele cu dizabilitati, folosind Arta ca baza a interactiunii.

Multe persoane din Romania prefera sa foloseasca cuvantul "Terapie" si as vrea ca aceste persoane sa se intrebe daca aceasta preferinta se datoreaza unei atitudini culturale pe care o au fata de dizabilitate. Este dizabilitatea vazuta ca o boala care poate fi tratata?

Dizabilitatea multor persoane este amplificata de atitudinea pe care societatea o afiseaza fata de ei, lipsa de respect si de oportunitati, si ceea ce este mai rau, de un anume drept de patronaj si mila din partea celor bine intentionati. In cazul persoanelor cu dizabilitati, toate aceste atitudini ale societatii, mentionate mai sus, duc in timp la lipsa increderii in sine, la tulburari de comportament social si la o incapacitate de a cultiva abilitatile proprii.

Ceea ce realizeaza terapeutul si coordonatorul simplu de activitati este de cele mai multe ori asemanator, desi orientarea lucratorului este diferita. As sugera ca terapia sa fie aplicata de catre acele persoane care incearca sa amelioreze o anumita dizabilitate, acesta fiind scopul pentru care s-au pregatit. In ceea ce ne priveste pe noi ceilalti, ar trebui sa ne impartasim talentele unii altora si sa invatam sa respectam aptitudinile persoanelor cu dizabilitati pentru ca acestia sa dobandeasca increderea in fortele proprii si sa invete sa-si exprime deschis opiniile. Self-advocacy este cea mai buna cale de a-si castiga drepturile, de aceea aceste persoane au nevoie de tot ajutorul posibil din partea noastra.

Organizatia mea Action Space Mobile din Marea Britanie lucreaza cu adultii si copiii cu nevoi speciale. Poza atasata este preluata dintr-un spectacol public numit "Vizibilitate", deoarece copiii isi doresc sa fie vizibili in intreaga lume, nu ascunsi undeva departe.

Contact "Action Space Mobile": email: mary@actionspacemobile.org

Beneficiile Terapiei prin Recreere

posted Jul 12, 2011, 12:33 AM by Reteaua Impreuna

Amber Friis - Voluntar “Peace Corps”, SUA
Organizatia “Soul 2 Soul”, Ramnicu Valcea

- 2005-Jan-1 -
metode de lucru

Amber Friis lucreaza in acest moment la organizatia mentionata, unde incearca sa introduca noi modalitati de abordare a persoanelor cu dizabilitati mentale. Ea crede cu tarie in beneficiul Terapiei prin Recreere si considera ca este mare nevoie de astfel de metode in diverse centre si institutii. Urmand acest principiu Amber Friis a dezvoltat activitati in diferite locatii din Romania.

Definitia Terapiei prin Recreere

Recreerea terapeutica consta in pregatirea Serviciilor de Terapie si Recreative pentru persoanele cu diferite boli sau dizabilitati. Scopul principal al Serviciilor de Tratament, care vor purta in continuare numele de Terapie prin Recreere, este de a reintegra, de a remedia si de a reabilita pentru a imbunatati functionarea si independenta, si de asemenea pentru a reduce sau elimina efectele bolii sau dizabilitatii. Scopul principal al Serviciilor de Recreere este acela de a asigura resurse si oportunitati pentru imbunatatirea sanatatii si starii generale a persoanei.

Terapia prin recreere este asigurata de profesionisti care au fost instruiti si atestati in domeniu, care sunt inregistrati si/ sau detin autorizatie de a oferi serviciile de terapie prin recreere. (© ATRA, 1986). Ghidul de Terapie prin Recreere contine resurse pentru terapeutii prin recreere si specialisti, pentru terapeutii in arta creativa, pentru terapeutii coordonatori de activitate si pentru directorii de activitate sau alte discipline.

Beneficiile Terapiei prin Recreere

Studiile in domeniu arata ca serviciile de terapie recreativa ofera diverse beneficii de reabilitare, care se adreseaza nevoilor persoanelor care au diferite dizabilitati. Un studiu de proiect la nivel national, cu scopul de a determina eficienta terapiei prin recreere in procesul de reabilitare, a fost sponsorizat de catre Institutul National privind Dizabilitatile si Cercetarea in domeniul Reabilitarii (NIDRR) si a fost condus de Universitatea Temple (contract numar: H133B80048). Apoi a fost organizata o conferinta la nivel national pe tema beneficiilor terapiei prin recreere sprijinita de NIDRR, care a avut drept rezultat realizarea unui document intitulat “Beneficiile Terapiei prin Recreere: O cercetare de consens”, in care sunt descrise contributiile terapiei la reabilitarea individului cu anumite diagnosticuri. Consensul din partea persoanelor participante la proiect a sugerat urmatoarele:

• Serviciile de terapie prin recreere reprezinta un mijloc eficient de a imbunatati dezvoltarea fizica, cognitiva, sociala si emotionala.

• Serviciile de terapie prin recreere dezvolta abilitatile care sunt necesare pentru a mari independenta in cadrul comunitatii si pentru a promova o mai mare calitate a vietii pentru fiecare individ dar si pentru familia acestuia.

• Terapia prin recreere ofera indivizilor cu forme de dizabilitate diverse mecanisme care sa impiedice declinul in dezvoltarea fizica, cognitiva si psiho-sociala si astfel sa reduca nevoia pentru servicii de ingrijire medicala.

• Serviciile de terapie prin recreere contribuie la reducerea costurilor mari privind ingrijirea medicala pentru persoanele cu dizabilitati adiacente si asociate. * Consultati referintele de la finalul articolului

Un punct de vedere personal

Informatiile de mai sus reprezinta o definitie profesionista a conceptului de terapie prin recreere. Dupa ce am lucrat in acest domeniu pentru multi ani, iata ceea ce cred eu despre Terapia prin recreere si definitia mea personala in ceea ce priveste aceasta tematica. Ceea ce imi place mai mult la munca mea este ca ma pot concentra pe abilitatea clientului in raport cu dizabilitatea. Am lucrat cu multe feluri de dizabilitati: mentale, fizice si psihologice. Am descoperit ca nu are importanta ce tip de dizabilitate are individul, caci acesta este obisnuit ca membrii familiei, prietenii si alti terapeuti sa le spuna ce sa faca si ce sa nu faca. Cand ajung sa lucrez cu ei, am sansa sa le arat noi modalitati de a realiza diferite activitati, pe care nici nu-si imaginau ca le pot realiza. Mare parte din munca mea consta in adaptarea si posibilitatea clientului de a participa in atatea activitati cat poate realiza o persoana obisnuita.

Exemple de activitate terapeutica

Cheia succesului in realizarea unei activitati terapeutice (arta, drama, muzica, recreere, etc) consta in felul in care se implementeaza activitatea. Desi ne concentram pe capacitatea clientilor, terapeutul este constient de dizabilitatea individului si activitatile pe care aceasta le comporta. Exemplu: daca terapeutul lucreaza cu tineri cu probleme, este normal ca acestia vor avea probleme in lucrul in echipa. Odata aleasa activitatea, terapeutul implementeaza cu grija activitatea av nd mereu in vedere problemele existente. Iata un exemplu privind o anumita activitate:

Editorial nou (numele activitatii)

Revistele din zilele noastre sunt pline de vesti si povesti negative. Printr-o simpla aranjare a cuvintelor, un titlu de ziar cu nuanta negativa se poate transforma intr-unul pozitiv. O buna modalitate de a intari increderea si respectul de sine ar putea fi impartasirea noutatilor pozitive din viata noastra.(exemplu de introducere a activitatii)

Obiectiv
Persoanele sa poata identifica propriile calitati si evenimentele pozitive din viata lor.

Cine
Persoanele care nu au incredere in propria persoana, persoanele care au nevoie sa recunoasca trasaturile pozitive pe care le poseda.

Numar de persoane din grup
O persoana sau mai multe.

Materiale
Ziare vechi, lipici, foarfece, foi albe de hârtie.

Descrierea activitatii
Fiecare persoana face o pagina de ziar despre propria persoana, prin taierea unor cuvinte din ziare si prin aranjarea lor astfel incat sa formeze noi titluri. Acestea trebuie sa reprezinte mesaje pozitive referitoare la fiecare individ si sa descrie ce anume apreciaza fiecare la propria persoana. Odata ce fiecare a reusit sa creeze un “ziar nou”, trebuie ca fiecare persoana sa citeasca ceea ce a realizat, in fata grupului.

Dupa realizarea acestei activitati, ceea ce eu consider ca fiind partea cea mai importanta este un fel de recapitulare, cu un set de intrebari. Mai jos prezint un exemplu de recapitulare.

Teme de discutie
• A fost usor sa scrieti lucruri pozitive despre propria persoana?
• Cum v-ati simtit in momentul cand ati citit in fata grupului “ziarul nou” creat de dumneavoastra? (terapeutul trebuie sa se gandeasca la mai multe intrebari in functie de clientii sai).

Variatii pe tema
(Daca terapeutul vrea sa schimbe sau sa adauge ceva la activitate)

• Cereti membrilor grupului sa intocmeasca editoriale despre ceilalti membri sau despre grup ca si intreg.

• Cereti grupului sa intocmeasca titluri care sa descrie evenimentele in felul dorit de catre membrii grupului.

• Scrieti articole de ziar cu titluri potrivite. (Jones, 78).

Referinte:
Unele informatii din articol provin din urmatoarele surse si din studii realizate in SUA:
• Jones, A. The Wrecking Yard of Games and Activities, Washington: Idyll Arbor, Inc., 78.1996
• “Therapeutic Recreation” Online. 27 of September 2004. Available www.recreationtherapy.com
• “ATRA” Online. 27 of September 2004. Available www.atra-tr.org


Contact “Soul to Soul”
Email: soul17soul@yahoo.com

Invatarea, predarea si impartasirea metodelor si modalitatilor de munca in lucrul cu deficiente, dificultati de invatare si nevoi speciale

posted Jul 12, 2011, 12:29 AM by Reteaua Impreuna

Mary Turner
Action Space Mobile

- 2003-Nov-12 -
metode de lucru

Este nevoie de infiintarea unor programe de instruire a ingrijitorilor, a lucratorilor sociali, si chiar a psihologilor. Este necesar ca ingrijitorii si personalul din institutii sa fie pregatiti la locul de munca. Acest lucru ii va ajuta sa continue sa lucreze si sa studieze in acelasi timp. In plus, exista contextul imediat in care se pot pune in practica lucrurile invatate.

Modalitatea in care se lucreaza cu persoanele numite mai demult “handicapati” se schimba in intreaga lume si, bineinteles, in Romania. Scopurile sunt recuperarea si integrarea acestor oameni. Legislatia privind Drepturile Omului cere ca tuturor persoanelor sa li se dea ocazia sa ia parte in evenimente culturale si sa aiba acces la educatie; copiilor li se garanteaza dreptul la joaca.

Aceasta noua metoda are punctele ei puternice, dar si punctele ei slabe. Activitatile care faciliteaza dezvoltarea formelor de comunicare corecte, care valorifica abilitatile personale si care dau tuturor sansa de a avea un rol in viata comunitatii reprezinta importanti pasi inainte.

Cu toate acestea, ideea ca oricine poate fi reprimit in familia din care provine, poate invata sa aiba un rol constructiv in societate, sau chiar poate fi vindecat, nu este viabila. Ideea nu este viabila, mai ales in Romania – multe familii sunt sarace iar oamenii nu au fost educati sa gandeasca si sa accepte ca acestea sunt solutii posibile pentru conditiile speciale ale rudelor lor.

Trebuie sa fie dezvoltate mai multe case intermediare, sau locuinte protejate si programe de lucru, pentru a usura drumul spre independenta personala. Inainte de acestea, insa, este nevoie de infiintarea unor programe de instruire a ingrijitorilor, a lucratorilor sociali, si chiar a psihologilor.

Modelul medical de deficienta trebuie sa fie inlocuit de o metoda de lucru cu caracter social, in care concesiile, accesibilitatea si intelegerea sa permita integrarea treptata intr-o societate in schimbare.

Metodele necesare pentru a lucra cu persoanele cu nevoi speciale sunt diverse. Cunoasterea si folosirea cifrelor, alfabetizarea si gandirea deductiva nu sunt posibile in unele cazuri, astfel impunandu-se metodele de predare non-verbale, creative, construite in jurul persoanei, pentru a putea maximaliza potentialul personal al fiecaruia.

Cel mai important aspect al muncii este dezvoltarea respectului de sine, astfel incat talentele si abilitatile pot fi dezvoltate si recunoscute. Acest scop poate fi implinit prin activitati ghidate, prin acordarea de responsabilitati minore si punerea in situatii de viata reale. In acest fel dezinstitutionalizarea este posibila.

Metodele de lucru pot fi aplicate in mai multe feluri. De exemplu, unele persoane pot trece peste dificultatile lor prin terapie personala; altii au nevoie de terapie de grup, pentru a socializa si a-si putea impartasi abilitatile; alte persoane pot sa-si descopere un talent aparte, care poate sa-i convinga sa-si aduca muzica, dansul, arta sau poezia in fata publicului.

Instruirea personalului se poate face, de asemenea, pe mai multe niveluri – de la cursuri universitare complete pana la invatarea prin asistarea in munca a specialistilor. In ultimii ani, multi specialisti straini au venit sa lucreze in Romania ca voluntari; tehnicile si programele lor de activitati au fost, mai apoi, preluate de ONG-uri romanesti si de personalul din institutii.

Munca aceasta a inceput sa fie recunoscuta de catre autoritatile din Romania si chiar a primit acreditarea de la Open College Network din Anglia. Instruirea poate fi facuta la locul de munca si subiectele pot fi studiate pe rand, pana la completarea unui portofoliu de credite ce duce spre un nivel superior de studiu, mergand pana la atingerea standardelor de intrare la Universitate. (Vezi “Posibilitati de pregatire si acreditare”.)

Este necesar ca ingrijitorii si personalul din institutii sa fie pregatiti la locul de munca. Acest lucru ii va ajuta sa continue sa lucreze si sa studieze in acelasi timp. In plus, exista contextul imediat in care se pot pune in practica lucrurile invatate. Abilitatile studentilor pot fi observate si pot fi stranse dovezile imbunatatirilor. Persoanele cu nevoi speciale vor beneficia automat de acestea, si pot contribui direct la evaluarea schimbarilor. In multe institutii, acest tip de munca este o realitate iar rezulatele trebuie sa fie recunoscute.

Personalul poate fi pregatit in domenii specializate, precum muzica sau dansul, dar instruirea poate fi si mai generala, acoperind subiecte precum “cunoasterea si intelegerea deficientelor”, “cum sa conduci un workshop”, “norme de siguranta si sanatate”, sau “limbajul semnelor”. br<>br<> Este necesar ca personalului si rezidentilor din institutii sa le fie recunoscute indeplinirile, si, daca se poate, acestea sa fie rasplatite de catre superiorii lor. Trebuie creat un mediu de invatare care sa permita imbunatatirea sinelui. Acest nou climat de lucru va fi un stimulant in sine, pe masura ce un parteneriat intre personal si cei pe care ii au in grija se va dezvolta intr-un respect reciproc pentru noile abilitati ale fiecaruia.

Personalul si rezidentii vor putea sa sustina impreuna schimbarea atitudinii in cadrul societatii ca intreg – numai astfel sunt posibile integrarea si respectul necesar pentru cei pe care societatea i-a etichetat ca avand deficiente.

Pe internet se gasesc multe resurse si liste de instructori, dar de multe ori munca lor este academica sau in scopuri comerciale. Persoanele din lista de contacte de mai jos si-au dezvoltat programe de instruire proprii din nevoia de a adresa situatiile existente in institutiile pentru persoane cu deficiente. Aceste persoane au gasit modalitati de a preda si inmana personalului din institutiile romanesti tehnicile si conceptele necesare pentru continuarea programelor prin mijloace proprii. Dupa aceasta, ei s-au adresat autoritatilor pentru acordarea acreditarilor si recunoasterea oficiala a programelor.

Pentru a afla mai multe informatii despre posibilitatile de pregatire de specialitate puteti contacta:

- Fundatia de Sprijin Comunitar, Bacau, pentru programe de instruire Open College Network; impart.fsc@mic.ro
- Muzika Charitable Trust, pentru instructori din Anglia specializati in domeniile artistice; muzikate@amserve.net - Art Therapy Centre, Timisoara, pentru cursuri de specializare; doina@mail.dnttm.ro
- Music as Therapy (Terapia prin Muzica), pentru o introducere in terapia prin muzica; alexiaquin@musicastherapy.org
- CEDEFOP – Centrul European pentru Dezvoltarea Instruirii Vocationale, pentru informatii pe larg referitoare la structura sistemelor de educare si initiere din Uniunea Europeana;
- Uniunea Europeana, pentru informatii privind programul Leonardo pentru sustinerea politicilor trans-nationale de promovare a invatamantului. http://leonardo.cec.eu.int

Mary Turner este Art-terapeut. A instruit si a lucrat impreuna cu mai multe organizatii din Romania in ultimii 12 ani. A fondat si este presedintele fundatiei de binefacere Action Space Mobile.

Puteti sa o contactati pe Mary la adresa de e-mail: mary@actionspacemobile.org

ASTEPTANDU-L PE DORO

posted Jul 12, 2011, 12:28 AM by Reteaua Impreuna

Tim Wright
- 2003-Nov-1 -
metode de lucru

Tim este un muzician si terapeut din Marea Britanie. El practica terapia prin muzica, dar este si muzician/artist intr-o comunitate din nordul Angliei. Incepand cu anul 2001 Tim colaboreaza, prin Muzika Charitable Trust, cu Impart si cu Action Space Mobile in institutii pentru adulti si copii din Romania.

Dragii mei, Cred cu pasiune in arta. Am vazut oameni care au iesit din carapacele lor inchise si au comunicat, s-au jucat, au intrat in legatura cu altii, doar dandu-li-se ocazia sa participe la activitati de arta. Am fost martor la inlaturarea comportamentului tipic al persoanelor institutionalizate, prin simpla implicare a lor in muzica, miscare, pictura, teatru, joc. Am avut si eu un rol la infaptuirea multor miracole mici, care nu inceteaza niciodata sa ma uimeasca, desi am inceput sa ma astept la ele in munca pe care o practic. Am auzit vorba muta, am privit zambetul si rasul catatonic, dansul imobil si am fost prezent la manifestarea divina a unei extraordinare demnitati si camaraderii intre oameni care au suferit necazuri si jigniri mari.

Cu sinceritate pot sa spun ca acestea sunt realizarile. Dar ce putem spune despre lucrurile care nu merg asa de bine? Care sunt barierele spre un progres pe care cred ca il dorim cu totii? Ce putem face noi, cei implicati in partea creativa a terapiei, pentru a prilejui si a incuraja aceste mici miracole?

Luand totul in considerare, cred ca noi ar trebui sa invatam sa-i asteptam pe cei care beneficiaza de munca noastra, un pic mai mult si un pic mai bine. Asteptarea este punctul de incepere a muncii. Este mediul favorabil in care se nasc „momente”, momente cand este gasit sentimentul autentic si momente cand se exercita o alegere adevarata, intentionata. Asteptarea este deprinderea principala pentru a reusi atunci cand lucrezi cu oameni care nu au capacitatea de a invata, care au probleme psihice sau cu alt fel de oameni izolati. Asteptarea este cheia deschiderii oamenilor spre beneficiile terapeutice ale artei creative. Atunci cand asteptam invatam sa apreciem ceea ce au de oferit oamenii cu care lucram si intr-adevar sa ascultam ceea ce au nevoie sa ne spuna.

Dar, uneori ceva atat de simplu ca asteptarea poate fi foarte greu de realizat. Poate fi o deprindere pe care nu te poti bizui. Dorinta noastra de a se intampla ceva poate foarte usor sa intervina in decurgerea fireasca a lucrurilor. Imagineaza-ti pentru o clipa ca esti in timpul unei sedinte – de exemplu de muzica. O activitate este in desfasurare, incepe un nou tur, sa zicem ca este randul lui Doro. El a ales o tamburina. Ce face el cu tamburina? La o privire de suprafata pare ca el nu face nimic. Parca se uita la ea, la tine, se uita in alta parte prin camera sau la colegii din grup. El pare putin pierdut; ce sa faca cu obiectul din mana sa?!? Ce se intampla in continuare?

In noua cazuri din zece in astfel de imprejurari cineva intervine. O persoana care sa-l ajute, un alt om din grup, mai increzator in sine, un practicant si, uneori, terapeutul. Intr-un fel ne simtim deconcertati de ezitarea lui Doro de a canta, de nesiguranta lui in ceea ce trebuie sa faca. Il strigam pe nume, indemnandu-l sa cante. Ii facem semn sa cante. Ii aratam cum sa cante si, cateodata, ii luam mainile intr-ale noastre si-l incurajam sa cante. De ce? Pentru ca vrem sa ajutam? Probabil. Dar nu, eu cred ca adevaratul motiv este faptul ca asteptarea ne este incomoda. Devenim nelinistiti experimentand, prin asteptare, doar o mica parte din ceea ce este cu adevarat disconfortul lui Doro.

Ironia este ca, daca noi am fi mai toleranti in aceste momente putin stanjenitoare, atunci am putea intr-adevar sa ajutam. Sa ajutam prin crearea spatiului favorabil acelor momente pretioase in care micile miracole incep sa iasa la lumina. Nu putem spune ca asteptand nu facem nimic. Nici pe departe. Gandim, simtim, ascultam, privim, reflectam, ne uitam incurajator si, in general, incercam sa-i mentinem atenti. Ca terapeut am trecut deseori prin momente chinuitoare cand interventii bine intentionate au produs sparturi in comunicare, intimidand persoanele din grup. In aceasta privinta am fost la fel de vinovat, ca oricine. Dar incerc sa indrept acest aspect.

Tim Wright
Tim Wright este muzician si terapeut din Marea Britanie

1-10 of 10