arta plastica

Absolventii terapeuti prin arte sunt persoanele cu o calificare universitara in disciplinele lor (muzica, arta sau teatru) si care fac, in continuare, cursuri de psihologie pentru a putea aplica arta in analiza si recuperarea persoanelor cu probleme psihice sau de comportament.
In Marea Britanie, acesti specialisti au recunoastere profesionala nationala si pot lucra in cadrul Serviciului National de Sanatate (NHS) ca terapeuti.
Terapeutii prin arta analizeaza desenele, picturile sau modelajele clientilor lor pentru a le putea intelege problemele si a-i putea ajuta sa le rezolve.

Despre copiii nostri in dialog cu arta

posted Jul 5, 2011, 2:25 AM by Fundatia de Sprijin Comunitar   [ updated Jul 19, 2011, 12:14 AM ]

Colectivul Centrului de Plasament
- 2009-Jan-22 -



Centrul de plasament “I. Holban” Iaşi a fost înfiinţat la data de 1.08.2000 şi ocroteşte un număr de 250 de copii, cu vârste cuprinse între 7 si 26 ani. În centrul nostru sunt ocrotiţi în special copii cu dizabilităţi locomotorii, neuromotorii şi asociate, boli cronice.

În cadrul Centrului de Plasament “Ion Holban” se desfăşoară următoarele categorii de activităţi destinate petrecerii timpului liber : Activităţi recreative şi de socializare - lectură, lucru manual, calculator, activităţi muzicale, vizionări TV, organizări de petreceri sau serbări cu diferite ocazii, ieşiri în aer liber, vizite la muzee, vizionări de spectacole. În cadrul Cercului de Lucru Manual şi în cadrul Cercului de Pictură educarea bunului gust nu este singura formă de educaţie care constituie obiectul activităţii cercului. La cerc copiii îşi dezvolta înclinaţiile, simţul artistic îşi dezvolta abilităţi manuale, capătă cunoştinţe despre arta românească.

Despre copiii noştri în dialog cu arta Prezentarea activitatilor din cadrul Centrului de plasament “I. Holban” Iaşi

 Centrul de plasament “I. Holban” Iaşi a fost înfiinţat la data de 1.08.2000 şi ocroteşte un număr de 250 de copii, cu vârste cuprinse între 7 si 26 ani. În centrul nostru sunt ocrotiţi în special copii cu dizabilităţi locomotorii, neuromotorii şi asociate, boli cronice, dar şi un număr de 51 de copii fără disabilităţi (transferaţi din alte centre de plasament) asistaţi de către centrul nostru şi care sunt şcolarizaţi în învăţământul public şi universitar din municipiul Iaşi pentru calificare în învăţământ profesional, liceal, dar şi universitar. În cadrul Centrului de Plasament “Ion Holban” se desfăşoară următoarele categorii de activităţi destinate petrecerii timpului liber : Activităţi recreative şi de socializare - lectură, lucru manual, calculator, activităţi muzicale, vizionări TV, organizări de petreceri sau serbări cu diferite ocazii, ieşiri în aer liber, vizite la muzee, vizionări de spectacole.

Cercul de lucru manual

Cercul de lucru manual îşi desfăşoară activitatea în timpul liber al copiilor din Centrul de Plasament. Are ca scop petrecerea în mod plăcut şi util a timpului liber, realizarea unor articole de artizanat şi educaţia şi instrucţia unor fetiţe cu vârste cuprinse între 9 şi 16 ani. Educarea bunului gust nu este singura formă de educaţie care constituie obiectul activităţii cercului. La cerc fetiţele îşi dezvolta înclinaţiile, simţul artistic îşi dezvolta abilităţi manuale, capătă cunoştinţe despre arta populară românească. Articolele realizate de copii au făcut obiectul a numeroase expoziţii organizate cu diverse prilejuri. Numim cîteva dintre cele mai reuşite lucrări:  „Castel pe malul marii”; „Flori” – goblenuri lucrate cu acul, cu fir de angora pe pânză de etamină în punct clasic de goblen.  „Buchet de flori în vază”; „Coş cu flori” – pânza de sac decorată cu aplicaţii croşetate, mărgele, ţesătura din sfoară şi ajur.  „Creangă de iris”; „Creanga cu păsărele” – pânza de sac decorată cu două rânduri de ajur, şi nasturi, lucrată în punct de cruciuliţă cu aţă de lână.  „Porumbel în zbor” – pânza de sac pictată cu tempera decorată cu aplicaţii de pene şi mărgele şi cu flori realizate în punct artistic lucrate cu fir de lână.  Tablouri ovale cu diverse motive realizate pe pânza de sac în punct românesc brodate cu cunună tricoloră.  Tablouri în ramă de lemn, realizate pe pânza de sac cu aplicaţii din materiale naturale (scoici, flori uscate şi presate, lemn, mărgele, seminţe, coji de seminţe).  Vaze ornamentale realizate din cutii de carton învelite în pânza de sac, decorate cu materiale naturale (paste făinoase, seminţe, coji de seminţe) colorate cu tempera şi lăcuite, funde divers colorate. Instructor animator Apetrei Carmen

 Cercul de desen

„Arta este o manifestare a emoţiilor, iar aceste emoţii vorbesc o limba pe care oricine o poate înţelege.” Somerset Maugham – scriitor englez

Cercul de desen are ca scop descoperirea şi dezvoltarea abilităţilor copiilor în arta de a desena. Acest cerc este frecventat de câţiva copii talentaţi, cărora am încercat să le stimulez originalitatea, fantezia, iniţiativa, dragostea şi interesul pentru frumos. Plecând de la desene simple, banale realizate pe foi de bloc de desen, au ajuns să realizeze lucrări deosebite pe pânză, pe lemn, reprezentând desene abstracte, natură moartă cât şi peisaje. Împreună cu aceşti copii talentaţi am participat în 2006 şi 2007 la concursul „Floare de colţ” la care am primit diplome de participare – Stănică Maria, Agapi Victoria –, cât şi la alte concursuri organizate de fundaţia Beethany cu tema: „Diferiţi dar egali” – organizate cu ocazia „Zilei Europei” la care s-a primit menţiune – obţinută de eleva Răileanu Florentina. Tot cu lucrările acestor minunaţi copiii am participat la diferite expoziţii – dintre care cu vânzare – cum ar fi: – expoziţie realizată cu ocazia „Sf. Parascheva” – expoziţie realizată cu prilejul zilei „1 Iunie” – lucrări expuse la Jandarmerie şi multe alte expoziţii cu diferite ocazii – în cadrul centrului de plasament şi în cadrul D. G. A. S. P. C. – Iaşi. – Cercul de desen este deschis pentru toţi copii care vor să-şi descopere talentul şi să-şi exprime emoţiile pe care le trăiesc prin desen.

„Capodoperele se îmbogăţesc datorită emoţiilor pe care le trezesc în sufletul generaţiilor care vin una după alta timp de secole”.-Somerset Maugham, scriitor englez Instructor animator Aruştei Cristina

 Cercul de informatică

În cadrul cercului de informatică se desfăşoară mai multe activităţi cum ar fi: – realizarea desenelor pe calculator – realizarea de proiecte didactice – realizarea de proiecte de diplomă – conceperea de referate necesare activităţilor şcolare – jocuri distractive pe calculator – jocuri interactive Cercul de informatică este frecventat de mai mulţi copii, de vârste diferite, fiind o modalitate de petrecere a timpului liber. Instructor animator Borcea Carmen

Albinutele de la Perieni

posted Jul 5, 2011, 2:20 AM by Fundatia de Sprijin Comunitar   [ updated Jul 19, 2011, 1:44 AM ]

Cristina Radulescu, psiholog, Fundatia RTC, Bucuresti
- 2008-Jun-13 -


Un concurs de pictura pentru copiii din mediul rural este o initiativa laudabila mai ales in contextul in care activitatile educative extra-scolare sunt destul de reduse ca numar in aceste zone. Rezultatele sunt diverse: punerea in valoare a creativitatii si talentului artistic, precum si un aspect socio-educational, ce vizeaza oferirea unor noi perspective de viitor, interactiunea cu mediul urban si posibilitatile de dezvoltare educationala. Fundatia R.T.C. a facut posibil un astfel de proiect, devenit visul multor copiii cu talent din zona rurala Perieni. In continuare doresc sa va transmit gandurile mele legat de aceasta activitate de implicare in social.

In data de 05 iunie 2007 am ajuns in Barlad, pentru prima oara, impreuna cu albinutele. Ziua a fost insorita, calda, placuta, perfecta pentru o plimbare in oras si punerea la punct a ultimelor detalii legate de prima noastra intalnire cu copiii din Perieni.

 Seara am ascutit creioane, am pregatit blocurile de desen, am pus pe hartie o schema a programului pentru a doua zi: aducerea copiilor din Perieni in Barlad, plimbare in Gradina Zoologica, atelier de desen cu tema `Cerul, Pamantul si Suprafata Pamantului` organizat in Gradina Publica din Barlad, discutarea temei pentru concursul de pictura: `Bucuria`. Dupa toate acestea ne-am culcat relativ devreme, cu emotii la ziua ce venea.

 Duminica dimineata .... vreme urata. Cu ghiozdanele pregatite, ca niste albinute, am plecat la drum conform planului, cu speranta ca ploaia nu ne va impiedica desfasurarea activitatii in aer liber. Speram ca vremea se va indrepta. Pe langa temerile legate de vreme, mai purtam in suflet o emotie mai mare ca toate altele: momentul intalnirii cu copiii, teama esecului, teama necunoscutului.

 Desi aveam planuri facute mental sau pe hartie, era pentru prima oara cand ma aflam intr-o asemenea postura, si, bineinteles ca nu stiam cum avea sa se desfasoare totul, sau daca vom avea succes la copii.Dimineata devreme am ajuns in Perieni. O parte dintre copii ne asteptau deja, impreuna cu insotitorul lor. Erau mici, inocenti, nazdravani, veseli si timizi si ei, ca si noi.

 Cand s-au strans toti cei 24 copilasi, ne-am imbarcat in autocar si am plecat spre Barlad. Aici insa ... ploua! nu aveam alta solutie decat sa punem in aplicare planul B: aveam ca alternativa sa ducem copiii la o colega, Dana, acasa.

 Am ajuns in fata blocului plouati cu totii. Copiii, desi uzi, erau veseli si entuziasmati. Nimic din aspectele negative nu ii afecta. Ei isi traiau aventura! Grupati 2 cate 2 am urcat cele 2 etaje in galagie si tropait. Pe hol, la intrare, 24 perechi micute de incaltari erau aruncate care incotro.

 Organizarea s-a facut repede. Copiii foarte receptivi, au ocupat locuri care cum au apucat: pe jos, pe canapea, pe scaune, nu conta inghesuiala, dar s-a gasit loc pentru fiecare. Dana le-a prezentat tema concursului `Bucuria` si ei au generat imediat cateva imagini inspirate: `Oameni la hora`, `Copii culegand flori`, `Bomboane` , `La sanius` sunt doar cateva din ideile lor.

 Odata clarificata tema concursului, copiii trebuiau introdusi in partea a II- a a programului. Au prins repede ideea, si s-au grupat in 3 echipe. Cei mari de la clasa a IV- a au fost provocati la un exercitiu de imaginatie, desenand ceea ce considera ei ca se gaseste in pamant. Mijlocii de la clasa III au desenat ce e pe pamant, iar pentru cei mici a ramas partea cerului.

 Totul era atat de usor!!!! Blocuri de desen, creioane, si copiii erau deja in actiune. Care mai de care, pe unde apuca. Intinsi pe jos, inghesuiti pe canapea, sau pe masuta de cafea.

 Desenele prindeau contur .... La un moment dat insa, oboseala incepuse sa-si faca aparitia. Copiii dadeau semne de plictiseala. Nu mai vroiau sa deseneze, ceea ce era si normal. Copiii trebuie tinuti mereu cu interesul stimulat, si nu este o treaba prea usoara.

 Un nou moment de panica. Ce era de facut? I-am intrebat daca doresc sa modeleze ceva cu cate o bucata mica de lut. Unii dintre ei au fost incantati de idee asa ca am scos pasta modelatoare pe care o aveam la mine si am facut-o bucatele. La inceput timizi, unul cate unul, incercau un soare, un copacel, pana cand, urmand exemplul celuilalt, au facut echipa si au construit un peisaj pe hartie. Insa putinul lut pe care-l avusesera la dispozitie a fost epuizat. Acum ce mai era oare de facut? Le-am aratat margelele pe care le aveam la gat si le-am spus ca sunt facute de mine. Unul dintre baietei a strigat `Nu te cred` .`Nu ma crezi? Iti voi demonstra` i-am spus eu, si am adus saculetul meu cu margele modelate dar inca nepictate, si le-am rasturnat pe toate in mijlocul lor. Au ramas inmarmuriti si cu ochisorii lucind. Atunci unul din glasucioare mi-a spus: `Cristina, invata-ne si pe noi sa facem margele`, si am luat o bucata de lut si le-am aratat cum se face o biluta. Cu manutele lor mici executau miscarile, urmand exemplul meu. Cand bilutele au fost gata le-am aratat cum se pot transforma in cubulete, iar din cubulete fiecare si-a facut un zar pe care l-a luat cu el acasa.

 Apoi, la randul lor, ne-au invitat la ei in Perieni sa desenam si sa facem margele. S-au oferit sa ne cazeze la ei acasa. Cea mai puternica dovada a aprecierii lor au fost felicitarile pe care le-au facut special pentru noi. A fost un moment memorabil cand toti micutii stateau la rand ca sa ne ceara autografe ca unor mari vedete ai vietisoarelor lor, sau ne cereau sa le facem un desen ca si amintire a zilei frumoase petrecute impreuna. Dupa o plimbare prin parc a sosit si momentul despartirii, moment plin de imbratisari.

 Vom revenii cu siguranta aici pentru ca 24 de mici prieteni ne vor astepta cu bratele deschise!

 Contact:
 Email: cristina_rdls@yahoo.com

Arta Plastica si educatia non-formala

posted Jul 5, 2011, 2:17 AM by Fundatia de Sprijin Comunitar   [ updated Jul 19, 2011, 1:45 AM ]

Neamtu Minel , educator specializat , Centru Henri Coanda, Bacau
- 2008-Jun-4 -


Toata viata sa omul deseneaza! Deseneaza cand este trist ori cand este vesel, muncind ori de placere, deseneaza si atunci cand scrie ori innoada pe portativ notele unei melodii, deseneaza cand frunzele se calatoresc ruginii sau cand trainiceste ziduri de case!

Asadar, desenul este un mod de comunicare, un limbaj si cum orice soi de ,`semnificant`, are frumusetea lui si desenul are putinte artistice, in mainile celui care stie cum sa o faca.

 Arta de a desena presupune ca in orice exprimare de gen, o ucenicie, o perioada de acumulari in care invatam cum anume sa ne aratam lumii, semenilor cum am vrea sa arate cerul in luna mai…

 Comunicam! Este dificila aceasta ucenicie? Am zice ca nu, pentru ca invatand sa desenam, descoperim lumea si este o adevarata placere sa patrunzi in acest hatis, sa-l descifrezi si sa-l redai dupa cum te-ndeamna inima, celorlalti, pe un capat de hartie sau pe o bucata de panza!
 Asta din punctul de vedere al ucenicului…

 Cat priveste munca celui care sta sa impartaseasca din tainele acestei ,`modalitati de exprimare`, si mai ales a aceluia care are de ucenici fiinte cu mintea ravasita de cine stie ce boli, tine mai de graba de un exercitiu de salvare decat de arta pura, caci cum ai putea in vazul lumii sa-ti intorci pe dos propria constiinta iar oamenii sa se minuneze cat de frumos vezi tu lucrurile, daca nu ai cunostinta despre ea?!

 E dificil dar spre asta am fost chemati!

 In centrul nostru, Centrul Rezidential ,`Henri Coanda`, din componenta D.G.A.S.P.C. Bacau centru ce asista tineri cu dizabilitati mintale usoare, am reusit sa facem un mic atelier de pictura, apoi am reusit sa coagulam un mic grup format din rezidenti de pana la 18 ani care au o oarece aplecare spre vorbirea in culori (acest grup format din tinerii M. Florin, B. Razvan si D. Dana ne-a fost de un real ajutor in efortul nostru de luminare a cailor de urmat invatatoreste si cu alti tineri ce bat la porti); in prezent cautam noi adepti carora sa le punem in brate penelul, paleta si panza, uneltele marturisirilor lor despre lumea in care traiesc si pe care putini o inteleg ori despre lumea pe care o viseaza si pe care multi le-o refuza!

 Este de la sine inteles cred, ca nu facem cu acesti tineri o educatie plastica de tip formal deoarece nu avem calificarea necesara. De asemenea nici despre o educatie de tip informal nu poate fi vorba decat cu multa ingaduinta, asta pentru ca nu avem la indemana mijloacele tehnice documentare atat de necesare intr-un act pedagogic de o asemenea finete, asa ca ne-am orientat spre o educatie a tinerilor nostri de tip nonformal, activitatea noastra avand mai degraba un aspect de club de arte plastice.

 Rezultate?! Da putem vorbi si de asa ceva! In anul 2006 am participat la un concurs organizat cu prilejul zilei copilului de firma ,`UltraPro Computers`, cu un desen facut de S. Ana-Maria si am primit premiul I, apoi in anul 2007 am participat tot cu ocazia zilei de 1 iunie la un concurs organizat de Consiliul Judetean Bacau si Fundatia de Sprijin Comunitar Bacau cu un desen maiestrit de tanarul M. Florin si care desen a luat premiul I din peste 600 de lucrari participante. Nu in cele din urma as aminti si de tentativa de a participa la concursul de talie europeana ,`Uniunea Europeana si nediscriminarea`.

 `Spune-mi cu cine te insotesti ca sa-ti spun cine esti!` glasuie o vorba romaneasca si ne gandim ca asocierea in paginile unei reviste de profil a tuturor celor care gandesc in culori nu poate fi decat benefica si ne ajuta sa daruim facerile noastre artisticesti celor ce ne inconjoara ca sa avem astfel ce dobandi- frumusetea vietii!!

 Contact Centru:

 T/F: 0234 585 073 Email: neamtu.minel@yahoo.com

O noua speranta!

posted Jul 5, 2011, 1:44 AM by Fundatia de Sprijin Comunitar   [ updated Jul 11, 2011, 11:42 PM by Reteaua Impreuna ]

Kim Tompkins
- 2007-Oct-2 -

Voluntarii de la Child Outreach Partnership Initiative Inc., lucreaza impreuna cu profesionistii din Romania in vederea imbunatatirii situatiei copiilor si tinerilor care inca traiesc in orfelinatele sau centrele de plasament aflate in jurisdictia statului.

Child Outreach Partnership Initiative, Inc este o organizatie non-profit dedicata folosirii artei pentru a trece peste izolarea copiilor care traiesc in orfelinatele de stat din Romania. Terapeutii de acest gen lucreaza impreuna cu voluntari din afara institutiilor respective ca sa-i ajute in coordonarea activitatii bazate pe arta, fie cu fiecare persoana in parte, fie in grupuri. Astfel, voluntarii creeaza relatia cu copiii, asista abilitatile creative personale ale fiecaruia in parte si incep sa sesizeze ei insisi cum au puterea sa aduca o schimbare pozitiva, de durata, unei fiinte in a carei viitor nu se intrevedea nici o speranta.

 Bazele grupului au fost puse de Kim Tompkins, in timpul sederii ei in Romania, ca voluntar in Bistrita al “Corpului Pacii” din Statele Unite. Kim a venit in Romania sa predea engleza unor elevi dintr-o scoala secundara. In timpul acestui curs, la orele de conversatie, a descoperit ca tinerii erau doritori sa vorbeasca de problemele cu care se confrunta tara lor. Pornind de la aceste discutii, s-a nascut ideea de a actiona si de a adresa cateva din aceste probleme inaintate – mai exact, situatia grea a copiilor abandonati, traind in Casa de Copii a comunitatii. Kim a simtit ca dandu-le studentilor sansa de a lucra direct cu copii, le-ar mari simtul conducerii si increderea in sine, in timp ce vor ajunge sa se perceapa si ca niste instrumente de schimbare pozitiva in Romania.

 In afara vizitelor saptamanale la Casa de Copii, grupul a organizat doua tabere de vara, unde membrii grupului au condus o saptamana a valorii in activitati de arta si sport impreuna cu copiii Casei, la frumosul lac de la Colibita in valea Birgau. In 1998, Kim s-a intors in S.U.A. dar a pastrat contactul cu multi dintre studentii ei care au luat parte la acea tabara. A aflat astfel ca multi dintre aceiasi studenti au vizitat copiii institutionalizati in continuare, si ca implicarea lor in acea tabara a avut un impact benefic si de durata, chiar si pe parcursul anilor universitari. In 2001, Kim decide sa reia proiectul si a creat in mod oficial “Child Outreach Partnership Initiative, Inc” pentru a organiza tabere de vara benefice atat pentru copiii institutionalizati cat si pentru tinerii care se ocupa de ei ca voluntari.

 Scopul urmarit era de a sprijini legaturile dintre copii si ceilalti tineri din comunitate, cu ideea de a dezvolta un simt puternic al responsabilitatii, cu ajutorul unei experiente aducatoare de satisfactii. De asemenea, scopul organizatiei a fost acela de a educa personalul din institutii in domeniul metodelor alternative in lucrul cu copii.

 Auzind despre succesul deosebit avut de terapiile expresive asupra persoanelor de genul celor din scolile speciale si orfelinatele din Romania, atentia taberelor s-a axat in mod decisiv asupra terapiei prin arta. Vara trecuta, echipa IMPART s-a alaturat organizatiei C.O.P.I.I. dupa ce doua delegatii ale noastre au fost la conferintele lor in Bacau. IMPART a venit la tabara din Costinesti si a derulat actvitati chiar pe plaja. Voluntari de liceu au participat la intalniri impreuna cu personalul institutiilor si toata lumea a fost impresionata de efectul acestor activitati asupra copiilor. Arta, muzica, dans si teatru au oferit un mijloc de comunicare intre grupurile izolate si tot restul participantilor. Legaturile in comunicare sunt posibile prin arta, chiar si atunci cand cuvintele nu reusesc acest lucru. Abia in momentul producerii legaturii, participantii incep sa vada elementul de umanitate din fiecare copil si chiar din ei insisi.

 In Noiembrie 2003 , echipa IMPART a calatorit la scoala speciala Beclean si a tinut un curs de o saptamana in terapie prin arta, pentru acelasi personal care a participat la tabara C.O.P.I.I. din acea vara. Cursul a fost primit cu mult entuziasm. Asteptam chiar mai multe rezultate dupa tabara din aceasta vara unde aceiasi profesori, acum antrenati de IMPART in tehnicile terapiei prin arta, vor ajuta in mod direct la activitati si ghida o noua runda de voluntari tineri din Beclean. Tabara va fi tinuta cu ajutorul “Viata Program” in Targu-Jiu unde sti voluntarii isi vor evalua intens propriul rol in viata acestor copii, precum si rolul lor ca viitori lideri.

 Cu ajutorul IMPART, speram sa-i educam in ceea ce inseamna terapia prin arta, sa inteleaga sensul scopului acesteia si sa capete nepretuita prietenie a copiilor de la Beclean.

 Kim Tompkins, Presedinte Asociatie Child Outreach Partnership Initiative, Inc. 28 Turkey Shore Rd. Ipswich, MA 01938 USA Telefon: (+1 978) 312-1125

 (Noiembrie 2003)

PASI IN CULOARE

posted Jul 5, 2011, 1:42 AM by Fundatia de Sprijin Comunitar   [ updated Jul 11, 2011, 11:42 PM by Reteaua Impreuna ]

Bocit Mihaela - Bacau
- 2007-Jan-23 -

"PASI IN CULOARE" este un cerc de pictura unde beneficiari sunt tineri cu handicap fizic. Acest cerc a avut drept rezultate cresterea increderii in sine, dezvoltarea capacitatii de exprimare a emotiilor si, nu in ultimul rand, sesizarea aspectului de perenitate pe care il are o opera de creatie reusita, aceasta constientizare avand o mare valoare auto-terapeutica.

Constientizand valoarea terapeutica a actului de creatie pentru echilibrul psihic si prin extensie si pentru cel psihomatic al persoanei cu handicap, Societatea Handicapatilor Fizic – Bacau, a initiat in 1998 cercul de pictura “PASI IN CULOARE”. Deschis din resursele proprii ale organizatiei, cercul a fost sustinut material de donatii ale Asociatiei ESPOIROUMANIE din Elvetia si sponsorizat de Societatea de Investitii Financiare Moldova Bacau, Regia Autonoma de Gospodarire Comunala si SC ELBAC SA Bacau.

 Aceasta psihoterapie activa si productiva, ce are drept beneficiari directi un numar de 6 tineri cu handicap grav a avut drept rezultate cresterea increderii in sine, dezvoltarea capacitatii de exprimare a emotiilor si, nu in ultimul rand, sesizarea aspectului de perenitate pe care il are o opera de creatie reusita, aceasta constientizare avand o mare valoare auto-terapeutica.

 Cu lucrari realizate sub indrumarea profesoarelor Viorica Cocioiu si Dorina Costras cei 6 tineri au organizat un numar de 11 expozitii , expozitii ce s-au bucurat de aprecierea unor pictori consacrati: “Am fost placut surprins de saltul calitativ al artistilor amatori de la S.H.F.-Bacau ce au realizat momente la un nivel laudabil” – a declarat domnul Craita Mandra Vasile, artist plastic prezent la toate expozitiile noastre.

 Recunoasterea talentului acestor tineri a venit prin includerea expozitiei lor in cadrul actiunii “O sarbatoare pentru inima ta” din cadrul Zilelor Bacaului, organizate de municipalitatea locala. Nivelul artistic al lucrarilor a fost recunoscut prin invitatia adresata domnisoarei Arhip Oana-Denisa, membra a cercului de pictura, de a realiza,in ultimii doi ani, expozitii personale cu ocazia deschiderii anului universitar in Bacau.

 Si pentru ca se considera ca o terapie eficienta este aceea de la care persoana pleaca schimbata pozitiv, am putea aminti cateva din schimbarile pozitive din viata acestor tineri, datorate intr-o anumita masura si efectului art-terapiei: doua dintre tinerele participante au absolvit facultatea, alti doi tineri si-au intemeiat o familie, iar unul dintre ei si-a ridicat o casa prin forte proprii.

 In prezent, o resursa importanta pentru continuarea activitatilor in cadrul acestui cerc o reprezinta fondurile obtinute prin vanzarea lucrarilor realizate (tablouri, felicitari, diverse obiecte decorative). Trebuie mentionat faptul ca aceste lucrari sunt realizate nu numai de cei 6 tineri, acestia fiind in prezent formatori pentru alti tineri talentati, in cadrul unui atelier de terapie ocupationala.

 Rezultatele deosebite obtinute de participanti atat in plan personal cat si in plan artistic reprezinta o motivatie pentru continuarea acestui program si pentru implicarea altor tineri cu handicap fizic.

 Bocit Mihaela - Psiholog Asociatia Persoanelor Handicapate – Bacau
 (Noiembrie 2003)

Gandurile unui art terapeut American

posted Jul 5, 2011, 1:39 AM by Fundatia de Sprijin Comunitar   [ updated Jul 11, 2011, 11:42 PM by Reteaua Impreuna ]

Diana Matteson, Harrisburg, SUA
- 2007-Jan-18 -

In aceasta clinica sunt sustinuta pe deplin in eforturile mele de a-mi ghida clientii cu ajutorul Terapiei prin Arta, implicandu-i in procesul creativ, dezvoltandu-le abilitati care îi fac mai putemici, determinandu-i sa comunice ganduri si sentimente si sa capete deprinderi sanatoase de a face fata evenimentelor.

Salutari! Va scriu din Harrisburg Pennsylvania, Statele Unite ale Americii, ca sa va povestesc pe scurt cum practic eu Terapia prin Arta aici in SUA. Recent am avut placerea de a vedea echipa IMPART lucrand impreuna cu copiii de la scoala Speciala Beclean, in cadrul unei tabere de Terapie prin Arta Expresiva, in Lupeni. Am fost impresionata de terapeuti si de maniera in care au reunit intr-o singura sesiune diverse metode de arta expresiva. In SUA, este foarte probabil sa intalnesti mai degraba terapeuti prin arta separati, pe domenii specifice.

 De exemplu, eu sunt un Art Terapeut de vreme ce folosesc drama, jocul si povestirea in activitatile mele curente. Cand in schimb am folosit terapia prin miscare, pentru a ghida grupuri de pacienti, am facut acest lucru in colaborare cu un terapeut prin miscare.

 Am folosit Terapia prin Arta in Districtul Columbia, orasul New York, Honduras in America Centrala si acum in Harrisburg, Pennsylvania, intr-o sectie de psihiatrie a unui spital, avand beneficiari cu varste cuprinse intre 3 si 95 de ani, si unde desfasor un program de zi pentru tratarea adultilor cu HIV/AIDS, pentru adolescenti fara camin si adolescenti violenti, pentru mame tinere si batrani.

 In mod curent lucrez si la o clinica familiala de sanatate mintala pentru pacienti externi. Aceasta clinica familiala este o organizatie non-profit, care ofera terapie individuala sau de grup si servicii de psihiatrie, pentru a sustine tinerii si familiile sa duca o viata sanatoasa si productiva. In aceasta clinica sunt sustinuta pe deplin in eforturile mele de a-mi ghida clientii cu ajutorul Terapiei prin Arta, implicandu-i in procesul creativ, dezvoltandu-le abilitati care îi fac mai putemici, determinandu-i sa comunice ganduri si sentimente si sa capete deprinderi sanatoase de a face fata evenimentelor.

 Clientii vor pasi ulterior in afara metaforei create prin terapie pentru a face schimbari in viata reala, in comportamentul din diverse situatii. Indivizii vor deveni mai putemici atat in familie cat si in comunitate. O modalitate de a intari simtul comunitar este Spectacolul Anual de Arta a Beneficiarilor din Clinicile familiale si Casa Deschisa, initiat in 2003 si programat sa continue in 2004, spre sfarsitul lui Octombrie. Evenimentul permite ca efortul clientilor nostri obisnuiti sa fie recunoscut si informeaza comunitatea despre serviciile disponibile la Clinica familiala, educand-o asupra beneficiilor Terapiei prin Arta. Evenimentul din 2003 s-a numit “Conectandu-ne prin Creativitate: o Celebrare a Spiritului Creativ din Noi”. In cadrul expozitiei au putut fi vizionate 50 de lucrari de arta realizate de catre diversi beneficiari. Selectate atat de catre pacienti cat si de catre personal, lucrarile au variat de la cele facute din pensula si cerneala la cele din pasta; colaje si acuarele au fost expuse in Clinica si fiecare a fost insotita de cate un text realizat de artist. Clientii fie si-au scris in mod curajos numele alaturi, fie au ales varianta anonimatului. Cei care au ales prima varianta au fost prezentati vizitatorilor si au discutat despre opera lor.

 In cazul artei bidimensionale atat personalul Clinicii cat si diverse galerii sau firme de inramare au pus la dispozitia noastra suporturi specifice si ne-au oferit din timpul lor pentru a onora evenimentul. De asemenea, diverse companii si persoane din comunitate, au donat lucruri pentru a transforma seara intr-un real succes, incepand cu invitatiile formale (trimise la familiile pacientilor), pana la bufetul care a fost pus la dispozitia a peste 100 de vizitatori, insotit de flori.

 Casa Deschisa si Spectacolul de Arta al Beneficiarilor a oferit o activitate sigura pentru comunitatea dintr-un bloc al orasului, foarte cunoscut pentru trafic de droguri si violenta adiacenta. Mai mult, a fost o placere sa urmarim cresterea vizibila a gradului de apreciere de sine, in particular in cazul unor beneficiari mai tineri. Evenimentul de anul acesta speram sa se construiasca pe baza succesului de anul trecut si va include si alte metode de creatie (de exemplu metoda tibetana a madalelor, care este foarte relaxanta – cercuri desenate pe nisip), inclusiv workshop-uri. Daca doriti, puteti sa imi trimiteti comentarii sau intrebari la adresa dianamatteson@yahoo.com (Septembrie 2004)

1-6 of 6